GEORGE COŞBUC
(1866-1918)

1866

Întâiul mare poet pe care ni l-a dat Ardealul vede lumina soarelui, la 20 septembrie, în satul Hordou (azi George Coşbuc). Casa din piatra, cu tinda si cinci odai, fusese ridicata în 1840 de tatal sau Sebastian, preot provenit dintr-o familie care-a dat vreo 14 rânduri de preoti.

1871

Urmeaza cl. I primara la Hordou.

1873

Continua urmatoarele clase la Tecuci.

1875-1876

Clasa a IV-a la Scoala Normala din Nasaud.

1876-1886

Este elev la Liceul românesc din Nasaud. Locuieste la învatatorul T. Rotari, citind cu nesat cartile din biblioteca acestuia. Devine sufletul Societatii literare scolare "Virtus Romana Rediviva".

1884

Publica primele poezii în Musa someseana, almanahul societatii. În mai, îsi ia bacalaureatul, iar în septembrie se înscrie la Universitatea din Cluj. Publica versuri, basme, traduceri în ziarul Tribuna din Sibiu, al lui I. Slavici.

1887

Paraseste facultatea si devine redactor la Tribuna. Perioada excelenta pentru creatiile sale.

1889

Publica Nunta Zamfirei, capodopera care-i aduce mare succes. Chemat de Maiorescu, trece granita României si se stabileste definitiv la Bucuresti.

1890

Poezia La oglinda în Convorbiri literare, Elaboreaza cu mai multi profesori un bun manual scolar: Carte româneasca de cetire.

1891-1892

La Tribuna, apar poezii foarte bune; la fel si în revista magazin Lumea ilustrata (Fatma, Vestitorii primaverii, Noapte de vara, Vara)

1893

Apare volumul de debut Balade si idile, laudat de critici.

1894-1895

La editura lui C. Sfetea, apare revista Vatra (condusa de Slavici, Caragiale, Cosbuc).
Publica: Noi vrem pamânt, Mama, Lupta vietii, Pasa Hassan, Doina.
Acum se casatoreste cu sora editorului, Elena Sfetea, care-l va naste, la Craiova, pe Alexandru, unicul fiu al poetului (alintat "puiul mamei").

1896

Apare volumul Fire de tort. Se tipareste, în traducerea sa, Eneida de Vergiliu.

1897

Volumul Versuri si proza apare la Caransebes; la Craiova - Antologia sanscrita; la Bucuresti - Sacontala de Calidasa, tot în traducerile sale.

1898

Devine membru corespondent al Academiei Române.

1901

Împreuna cu Vlahuta, întemeiaza revista Samanatorul, unde publica alte poezii originale si Odiseea lui Homer (traducere).

1902

Tipareste volumul de versuri Ziarul unui pierde vara.

1904

Apare volumul Cântece de vitejie, elogiat de N. Iorga.

1907

Termina traducerea Divinei Comedii de Dante Alighieri (publicata dupa moarte).

1908

"Poetul taranimii" revine în Ardeal si-l cunoaste, la Prislop, pe Liviu Rebreanu.

1915

În august moare, în urma unui accident de automobil, unicul sau fiu, Alexandru.

1916

Este ales membru activ al Academiei Române.

1918

În ziua de 9 mai, la prânz, moare subit la Bucuresti, în casa sa. "Poetul neamului" odihneste la Bellu, sub aceeasi brazda de pamânt cu fiul sau Alexandru.