ELEV   Şcoala Generală cu clasele I-VIII nr.8
Bârlad , Str. N. Tonitza , Nr. 20, cod 731059 ,Tel./Fax 0235 411813
e-mail sergiu_sandru@yahoo.com
                                                                                                                                                             

Octavian Goga trăieşte în conştiinţa noastră literară în primul rând ca un mare poet. Contemporanii lui au avut însă în persoana lui Goga şi revelaţia unui strălucit gazetar, precum şi a unui orator de înalta clasă. Structura eminamente combativă, O.Goga reprezintă cazul fericit al îmbinării poeziei cu acţiunea, continuând tradiţia scriitorilor paşoptişti din pilda cărora şi-a hrănit propriile-i crezuri ideologice şi artistice.    Publicistica lui O.Goga face parte integrantă din activitatea sa politica, reflectându-i culmile şi scăderile. Atitudinea etică si civică din jurnalistica lui O.Goga derivă dintr-o concepţie responsabilă si exigentă despre misiunea gazetarului. În acest punct poetul şi publicistul se întâlnesc.

    În cadrul dezvoltării poeziei românesti, Octavian Goga este cel mai autentic continuator al lui Eminescu, nu în sensul imaginii epigonice, de felul celei a lui Vlahută  si a altora din jurul său, ci în întelesul profund al cuvântului. Prin excelenţă liric, Goga este, ca şi Eminescu, un exponent al poporului. Ceea ce l-ar deosebi de înaintaşul său ilustru ar fi mesianismul mai accentuat, mai vizibil in expresie, tendinţa de a striga ca un profet durerile celor de peste munţi. În Fragmente autobibliografice (Bucureşti, Cartea româneasca, 1934) poetul mărturisea: "Eu, grăiesc structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie sa fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transformă în trâmbita de alarmă". însă, de alta parte, plecând de la Eminescu, Goga a intuit mai mult ca oricare altul valoarea poetică a doinei, a cântecului de jale, murmurat ca pentru sine însuşi, dar cu atât mai emoţionant, mai convingător, mai omenesc.