ELEV   Şcoala Generală cu clasele I-VIII nr.8
Bârlad , Str. N. Tonitza , Nr. 20, cod 731059 ,Tel./Fax 0235 411813
e-mail sergiu_sandru@yahoo.com
                                                                                                                                                             

  Nunta Zamfirei  

Coşbuc a proiectat o epopee pe motive folclorice, din care a realizat Nunta Zamfirei şi Moartea lui Fulger.

                Nunta Zamfirei a apărut în Tribuna din Sibiu în 1889. Intr-un cadru de basm poetul redă ceremonialul unei nunţi ţărăneşti din zona Năsăudului.           Criticul literar Petre Poantă considera Nunta Zamfirei o feerie nupţială.

                Câteva strofe la început au un caracter narativ cu rolul evident de a ne introduce în spectacol. Astfel este prezentat Săgeată-împărat şi fata acestuia:

Şi-avea o fată, - fata lui -

Icoană-ntr-un altar s-o pui

                    La închinat.

                Este firesc ca fata să fie peţită des. Poemul se umple de mişcare din momentul răspândirii veştii despre nunta cara va avea loc. Procedeul esenţial este hiperbolizarea:

Nuntaşi din nouăzeci de ţări

                     S-au răscolit

Venit-au roiuri de-mpăraţi

                Personajele, Zamfira, fiica lui Săgeată-împărat, Viorel - un prinţ frumos şi tinerel, împăraţii şi regii, piticul Barbă-cot, aparţin lumii basmului popular. Bătrânul Grui, Tinteş, Bardeş aparţin vechilor balade populare româneşti.

Sosit era bătrânul Grui

Cu Sandra şi Rusandra lui,

Şi Ţinteş, cel cu trainic rost,

Cu Lia lui sosit a fost,

Şi Bardeş cel cu adăpost

                    Prin munţi sâlhui.

                Toate personajele sunt îmbrăcate în mătăsuri şi pietre preţioase, se comportă ca nişte autentici ţărani. Poetul obţine efecte deosebite prin aliteraţie în redarea cavalcadei sosirii tinerilor.

Şi-n creasta coifului înalt

Prin vulturi vântul viu vuia,

Vrun prinţ mai tânăr când trecea

C-un braţ în şold şi pe prăsea

                    Cu celălalt.

                Alaiul mirelui este alcătuit după specificul nunţii ţărăneşti:

Rădvan cu mire, cu nănaşi,

Cu socri mari şi cu nuntaşi

Şi nouăzeci de fecioraşi

                    Veneau călări.

                Alaiul este întâmpinat de sfetnici, de popor, cu muzici multe-n fruntea lor. Starostele este Paltin-crai: şi Paltin-crai a stărostit.

                Momentul următor este cel al întâlnirii tinerilor. Poetul realizează aici un portret sugestiv al Zamfirei:

Ieşi Zamfira-n mers isteţ,

Frumoasă ca un gând răzleţ,

Cu trupul nalt, cu părul creţ,

                    Cu pas uşor.

Un trandafir în văi părea;

Mlădiul trup i-l încingea

Un brâu de-argint, dar toată-n tot

Frumoasă cât eu nici nu pot

O mai frumoasă să-mi socot

                    Cu mintea mea.

                Trăsăturile care individualizează personajele aparţin basmului. Astfel Zamfira este ca o zână din poveşti: sprintenă, cu mijlocul subţire, încinsă cu un brâu de argint. Comparaţia cu trandafirul este totuşi convenţională.

                Începutul petrecerii este dat de un vătaf. Poetul găseşte prilejul de a prezenta elementele portului popular specific zonei:

Să joace-n drum după tilinci:

Feciori, la zece fete, cinci,

Cu zdrăgăneii la opinci

                    Ca-n port de sat.

                De o mare plasticitate este scena horei. Ritmul jocului popular este redat prin imagini vizuale şi motorii. Se remarcă şi frecvenţa verbului onomatopeeic:

Trei paşi la stănga linişor

Şi alţi trei paşi la dreapta lor;

Se prind de mâini şi se desprind,

S-adună cerc şi iar se-ntind,

Şi bat pământul tropotind

                    În tact uşor.

                Poetul foloseşte hiperbolizarea pentru a reda proporţiile veseliei şi belşugul ospăţului:

Iar la ospăţ ! Un râu de vin !

A fost atâta chiu şi cânt

Cum nu s-a mai pomenit cuvânt !

                Petrecerea şi jocul cuprind numeroase elemente dionisiace (Dionyssos), exteriorizând bucuria de a trăi. Urmează închinarea tradiţională făcută mirilor de Mugur-împărat:

Şi vesel Mugur-împărat

Ca cel dintâi s-a ridicat

Şi, cu păharul plin în mâni,

Precum e felul din bătrâni

La orice chef între români,

                      El a-nchinat.

                Într-un cadru de basm poetul redă toate caracteristicile unei nunţi ţărăneşti:

·         peţitul fetei

·         înştiinţarea de nunţă

·         gătirea, sosirea, primirea oaspeţilor

·         sosirea mirelui cu alaiul său de nuntă

·         stărostirea crainicului Patin-crai

·         întâlnirea tinerilor

·         vătaful care începe petrecerea

·         celebrarea cununiei

·         hora

·         petrecerea

·         jocul nuntaşilor

·         urarea tradiţională de la încheierea nunţii

Realizarea artistică:

                Poetul foloseşte puţine figuri de stil. El obţine efecte deosebite din versificaţie şi din procedee sintactice:

Văzutu-s-a crescând în zări

Ieşit-a-n cale-ales alai

                Sistemul metric este alcătuit din 8 silabe după schema: a-a-b-b-b-a. Ritmul este iambic.

                Creaţia are un puternic caracter naţional şi popular, datorită faptului că surprinde datini şi obiceiuri populare într-o frumoasă limbă română.

                Poetul dovedeşte un deosebit simţ al limbii. El creează chiar cuvinte noi, ca de ex.: întrulpi - voinic, chipeş, sau dă sensuri noi unor cuvinte: toţi craii multului rotund = Pământul.

                Surprinzând o nuntă specific ţărănească este firesc ca lexicul să se definească printr-o oralitate specific ţărănească.